Pestera Campeneasca

Era al doilea obiectiv de pe lista mea dinaintea plecarii la Congresul National de Speologie de anul acesta, pestera mai mult sau mai putin dar cascada de aproximativ 40 metri de la intrarea in pestera merita tot efortul. Ghinion, nu plouase suficient, deci n-am avut parte de nicio cascada, dar asta nu a rapit din frumusetea locului, pestera chiar daca este plina cu toate gunoaiele si plasticele culese din satul pe care il traverseaza paraul atunci cand ploua, are totusi o frumusete aparte, in tura de vizitare am intrat pe niste galerii care ne-au urcat de la cota -40 m la o fereastra aflata pe peretele opus intrarii dar aproximativ la cota 0, asa ca stand acolo  poti privi afara sau poti fotografia cascada (atunci cand exista) in toata splendoarea ei. Eu am avut ghinion, m-am instalat pentru o poza si cand am privit prin obiectivul aparatului foto, am constatat ca nu se putea face nimic, pe obiectiv era condens, iar dupa ce il stergi, condensul apare la loc, aproape instantaneu. Asta am patit si la iesirea din avenul Gemanata la cursul de TSA, cand pe coarda de iesire, lonjat in unul dintre ultimele amaraje, ma uit in jos si zic "oau ce poza iese de aici", scot aparatul si... a condensat. Asta este, legile fizicii care spun ca pe un corp rece introdus brusc intr-un mediu cald se depune condens, sunt adevarate si se aplica si la iesirea din pesteri in perioada calda a anului, asa ca un sfat ar fi: cand e mai cald afara decat in pestera, inainte sa intrati, faceti toate pozele pe care le doriti, pentru ca la iesire pe aparatul foto se va depune tot timpul condens, iarna va fi exact invers.

De ce s-a rupt cheia?

Dupa un drum lung si foarte obositor prin minunata noastra Romanie, ajung si eu la Stei, unde s-a desfasurat de curand Congresul National de Speologie. Obiectivele mele erau clare: Avenul din Dealul Secaturii la care se promitea o coborare pana la -180 m si Pestera Campeneasca cu o impresionanta coborare in apic pe marginea unei cascade de aproximativ 40 m. Ei bine nu am vazut nici aven si nici cascada. In ziua cu tura de aven, dupa ce am izbit masina de cateva ori cu burta de bolovanii care umpleau drumul forestier ce ducea catre obiectiv, a urmat o abandonare a masinilor "de oras" pe o margine de drum, apoi o regrupare in masinile mai inalte dar inevitabil o parte din trupa a trebuit sa continue pe jos prin ploaie. Pana la urma ajungem la intrarea avenului, seful de tura baga cheia in lacat si... o scoate rupta. Cam asta a fost tot cu avenul, o alta cheie mai era la Arad, iar de spart lacatul nici nu s-a pus problema ca era "din ala scump si profesionist". Dupa asa un esec fiecare a cautat sa mai recupereze ceva din zi si o parte s-au dus pe niste canioane, de unde au iesit uzi leoarca si inghetati pentru ca nu era nimeni echipat corespunzator, iar o alta parte, printre care si subsemnatul, am facut rost de o aprobare pentru a intra in Pestera Meziad prin toate maruntaiele ei. Pestera este in mare parte orizontala si calda, etajata pe doua nivele, cu sali mari si cu pasaje inguste, este o pestera foarte frumoasa declarata rezervatie naturala, in care inca isi mai dorm somnul de veci oase de urs de pestera. Mai jos am pus cateva poze din acea pestera, mie imi plac foarte mult si sunt doar cateva dintre cele care imi plac, iar despre Pestera Campeneasca si cascada disparuta am sa va mai povestesc data viitoare.

Dor de duca

...sau "concediu dupa concediu" cum ar spune niste prieteni, ei bine la mine e mai degraba concediu dupa concediu in timpul unui concediu. Ma rog asta e o ecuatie pentru ingineri deci restul e mai bine sa nu va bateti capul. Motivul pentru care plec din nou prin pesteri se numeste acum Congresul National de Speologie, cu toate ca impulsul care ma trimite mereu catre munte, cort, foc si pestera, cred ca are radacini in niste gene mostenite de dincolo de negurile vremii. Destul cu motive si impulsuri, adevarul e ca abia astept momentul in care ma cobor pe coarda pana in maruntaiele pamantului, adrenalina care se declanseaza cand vezi haul de sub tine si placerea de a apasa pe declansatorul aparatului foto, in locuri in care prea putini oameni au facut asta vreo data.
Mai e putin, iar pana atunci va mai arat niste poze facute in concediul din care m-am intors in cadrul actualului concediu, ma rog intelegeti voi... sau poate nu, nici nu conteaza.
In ordinea postarii pozele sunt facute in urmatoarele locatii din Apuseni: valea Glavoi (sau La Grajduri cum i se mai spune), urmatoarele doua Pestera Dracoaia (Valea Sighistelului) si Pestera Pisolca (Valea Sighistelului) ultimele doua.